Big Bang Romania
Bine ai venit pe forumul Big Bang Romania, dedicat trupei coreene Big Bang!

Te rugăm să te înregistrezi/loghezi pentru a avea acces la toate secțiunile forumului.

Dacă ţi-ai uitat username-ul sau parola şi nu le poţi recupera, trimite-ne un e-mail pe adresa help@bigbangromania.net şi te ajutăm noi. Te rugăm să nu înregistrezi alt cont dacă ai deja unul. :)

Mulțumim!

Big Bang Romania


 
AcasaMembriGrupuriFAQGalerieCautareInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Letter from a VIP

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Aya Saru
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 1612
Puncte : 6010
Reputatie : 21
Data de inscriere : 08/08/2010
Varsta : 29

MesajSubiect: Letter from a VIP    Dum Sept 01, 2013 7:11 am

Această secțiune se dorește a fi un „răspuns” la întrebările „ce înseamnă să fii fan/VIP?” și „ce vă place la Big Bang?”

Cu toții ne-am întrebat asta sau ne-au întrebat alții (într-un mod mai mult sau mai puțin plăcut), așadar ne-am decis să facem această secțiune și să începem prin a posta 4 compuneri făcute de VIPs, pentru proiecte care au avut aceeași temă.

Sunteți liberi să postați și voi gândurile voastre într-un comentariu. ^.^



Citat :
V.I.P.. trei litere separate prin puncte pentru unii.. persoană de maximă importanță pentru alții. Dar pentru noi…? Ce înseamnă asta pentru noi? Nu știu.. încă sunt în curs de descoperire. O să încep această poveste exact cum a început și a mea.

Era în seara de 6 noiembrie 2011, iar eu mă uitam la MTV EMA. Show-ul era pe terminate, prezentatorii anunțând ultimul premiu, „Worldwide Act”. Prezintă ei acolo numinalizările, după care vine și anunțul câștigătorilor: „And the winner is.. BigBang Asia Pacific!” În următoarele minute, cinci indivizi ciudați au urcat pe scenă. Unul cu ochelari de soare la ochi noaptea a spus câteva cuvinte în engleză, după care preia altul ștafeta și Dumnezeu știe ce-o fi zis că nu mai era în engleză. Mda, un „PEACE” și și-au luat tălpășița. În gândul meu: „Okaaaayy asta a fost ciudat. Cine mai sunt și chinezoii/japonezoii ăștia?!” În fine. Puțin m-a interesat pe mine atunci. Însă în săptămânile ce-au urmat, am început să caut lucruri despre ei. Ce-i drept, numele de BigBang a făcut un mare BANG! în mintea mea și mi-a rămas întipărit. Așa am aflat că nu erau nici japonezoi, nici chinezoi, ci coreeni. Ok. Ce țară amărâtă la capătul Pământului o mai fi și asta?! Dar când am văzut ce e Coreea de Sud… că am rămas șocată e puțin spus. În fine… am căutat printre albume pe acolo și un titlu mi-a sărit în ochi. L-am dat cu copy/paste pe Youtube și am început să mă uit. Ok, un tip într-o mașină. Apoi o tipă  îi dă un inel unui alt tip. Ce?! Îl cere ea pe el în căsătorie sau ce? Dar vaaaaii! Tipul e frumoooos! „Yeah.. finally I realized that I’m nothing without you. I was wrong. Forgive me!” Hă?! Ăla a zis cumva „Fuck ya, man?!” WTF! Însă pe cât de mult i-am criticat la început, pe atât de rău am început să plâng la jumătatea melodiei. Okay. The end now.

Mi-am șters lacrimile și i-am dat replay. Trebuie să mă uit mai bine la ei. Deci până la urmă slăbănogul care se ia de frumusețea mea e băiat sau fată? După voce, dacă el e cel care cântă, pare a fi băiat. Dar e cam slab.. și are și părul destul de lung dacă mă uit bine la spate.. Iar ăilalți.. unul e cu pleata pe față, altul arată prea normal față de restul, unul cu creastă în cap, iar al cincilea e frumusețea mea. Însă ce-a urmat după aceea… care cum sunt până la urmă?! Sunt la fel! Fuck! Am mai căutat eu pe acolo printre video-uri și am găsit un live de la așa zisa melodie „Haru Haru”. PLAY! Woaaahh! Ăla cu creastă cântă la pian! Și și.. waah! Frumusețea mea! Gata! Îi pot deosebi. Avem așa.. unu’ cu creastă, unu’ ras pe o parte, unu’ care zici că e la școală în uniformă și unul care are vocea cam subțire, îi zic „Chițăilă”! Și așa am ținut-o câteva săptămâni până când mi-a dat și mie în cap să le caut numele reale. Dau un search pe Google și Bingo! Am găsit! Bun, T.O.P, G-Dragon, Taeyang, Seungri și Daesung aka Choi SeungHyun, Kwon JiYong, Dong YoungBae, Lee SeungHyun și Kang Daesung. Cum mă să te cheme Choi?! CUM?! Am râs o juma’ de oră pe tema asta după care.. stai puțin. Amândoi sunt SeungHyun? Deci sunt frați.. adică Choi e prenumele?! Mor! Încă o repriză de râs. și așa am intrat eu în lumea k-pop… Cu unul ras pe o parte și jumătate fată jumătate băiat, cu un Choi, un Seungri, unul cu creastă și un chițăit. Deci preferatul meu era T.O.P, iar pe chițăit nu-l suportam deloc. În fine.

Mi-am continuat noua fantezie fără să știu prea multe. Nu eram la curent cu ce se întâmpla cu ei. Mi-au luat câteva luni să îi pot recunoaște pe fiecare indiferent de freze și de asemenea, să le deosebesc vocile. Habar n-aveam eu care poze erau actuale și care nu, care video-uri erau noi sau vechi. Însă, în timp ce frecam menta pe Youtube, am văzut la sugestii un clip intitulat „We miss you, Daesung”. What?! S-a întâmplat ceva cu el? L-am deschis. O melodie tristă și de suflet a început pe care se derulau diferite poze cu Daesung și cu trupa, alături de niște mesaje triste. O Doamne! A murit?! Nu se poate! Am început să plâng. După ce s-a terminat clipul, am căutat cât mai multe informații despre ce se întâmplase. Așa am aflat de accident. Am început să plâng și mai tare. Nu putea să fie adevărat! Și totuși era! De atunci, totul s-a schimbat. Din cel pe care nu-l suportam, Dae a devenit cel pe care-l admiram cel mai mult. Am trecut în revistă absolut tot legat de accident. În mai puțin de o lună, știam totul. În fine.. și a venit comeback-ul din martie 2012. Dae blond! Wow! Alive, nu știu ce.. super! Acum știam și eu ceva actual. Și am aflat asta de pe site-ul oficial YG Family. Iar pe vremea aceea, tot ce vedeam pe acea pagină erau, pe lângă poze, o grămadă de pătrățele! Yaaay! Înțeleg tot! Stupid computer. Apoi am făcut descoperirea care a schimbat lumea: TWITTER-UL! Așa am ajuns să fiu la zi cu tot ce se întâmpla cu ei. Wow, Taeyang avea cont oficial! OMG! Pot vorbi cu el!! Vezi să nu! După aceeam știre bombă: turneu mondial. Dacă vor veni și în Romania? O Doamne! O Doamne! Dublu „Vezi să nu!” Însă ziua lui GD se apropia.. la fel și albumul lui solo. Văzând că lumea se agita cu trend-uri pe Twitter pentru ziua lui, urări, etc eu eram ceva de genul „Vă agitați degeaba, oameni. Nu are cum să vadă.” Dar apoi BOOM! și-a făcut cont de Twitter. Ya serious?! Du-te repede și leagă trei fraze în engleză, până nu vine ziua lui. Eu foarte entuziasmată, am făcut 3 tweet-uri cu urări pentru el (Twitter idiot cu limită de caractere!). Ba chiar i-am mai trimis încă unul dupaia cu „Îmi pare rău că ți-am dat atâtea tweet-uri, dar Twitter are limită de caractere. Îmi cer scuze încă o dată.” Cât de idiot să fii să faci asta?! De parcă nu primeste mii pe oră!

În fine, s-a dus și ziua lui și eu am rămas dezamăgită pentru că speram să-mi răspundă. Apoi, începe Alive Tour. Și găsesc întâmplător niște „chestii” cu ei înainte de turneu sau ceva de genul în care vorbeau ei. Slavă Domnului că era subtitrat în engleză. După ce l-am văzut, râuri de lacrimi. Am aflat că dacă ei nu câștigau atunci la EMA, BigBang nu mai exista acum. Eram distrusă… și totuși încă mai sunt aici! Toți 5, ca o trupă!

Asta este povestea mea pe scurt… sunt mult mai multe de zis dar încep să vă plictisesc deja și am deviat cu mult de la tema acestui eseu. Ce înseamnă să fii VIP? Înseamnă să trăiești totul la fel cum le trăiește și trupa, fiecare membru ba chiar mai mult. Înseamnă să stai până târziu în noapte uitându-te la clipuri sau citind interviuri kilometrice. Înseamnă să plângi când auzi că bias-ul tău a vrut să se sinucidă, chiar dacă tu afli asta după un an după ce s-a întămplat. Înseamnă să râzi dacă el râde, să plângi dacă el plânge, să te gândești la „ce-ar fi făcut el dacă..” atunci când ai o dilemă. Înseamnă să te doară și pe tine când auzi că liderul și-a scrântit piciorul deși nu face tărăboi din asta. Înseamnă să iubești! Să îți pese! Să treci prin tot ceea ce trece trupa. Nu e obsesie, ci respect, dragoste și recunoștință. Nimeni nu știe ce înseamnă VIP cu adevărat până nu devine unul.

Nu ești VIP atunci când cumperi toate albumele lor și absolut tot ce e legat de ei. Așa doar le bagi un ban în buzunar. A fi V.I.P înseamnă bani? Nu ești VIP atunci când le știi toate melodiile. Nu ești VIP când îți vezi bias-ul cu o fată și crizezi ca ultima descreierată vrând s-o omori pe respectiva.
VIP ești atunci când te gândești la fericirea lui înainte de fericirea ta. VIP ești cu sufletul, nu cu banii sau altceva. VIP ești când simți tu însăți că inima ta aparține cuiva și că acel cineva are grijă de ea. VIP nu e doar un fandom. E mult mai mult decât atât. Până și cuvântul „familie” e puțin spus.
Îmi pare rău dacă v-am plictisit sau ceva, dar am simțit nevoia să spun toate cele de mai sus. Nu aveți idee cât de mult îneamnă BigBang pentru mine. Nu poate fi explicat în cuvinte ce e în inima mea. Poate fi doar simțit.

Acum vă las… e târziu deja iar melancoliile mă răpun iar.
G-Dragon, m-am lămurit care ți-e sexul și mi-e rușine că am crezut că ești fată. Te respect enorm pentru că tot ce ai, ai obținut prin multă muncă. Așa cum oi fi tu, mai fustangiu, mai cu swag, mai ciudat îmbrăcat… esti un model în viață pentru mulți dintre noi!
T.O.P, tu ăla care și vara apare în pulover, ăla care nu iese din grota lui niciodata. Deși locul ți-a fost luat, încă mai deții o parte din inima mea ca primă iubire. Mă motivezi să dau mai mult din mine, văzând că tu ai făcut imposibilul slăbind doar pentru a-ți împlini visul.
TaeYang, ești un om tare talentat și un bun prieten. Deși aveam o impresie cam proastă despre tine când am aflat că ești zgârcit, acum văd că m-am înșelat. Ai multe lucruri care nu-mi plac la tine..freza cu codițe, pantalonii în vine… dar cred că asta e doar o mască pentru a ascunde un suflet bun și sensibil.
Seungri, numai maknae nu ești! Mereu încerci să-l depășești pe GD, dar crede-mă că nu vei reuși niciodata. Totuși, tu dai mereu tot ce-i mai bun din tine, faci glume care n-au nicio noimă dar care totuși te fac să râzi. Așa mai pervers cum ești tu, eu cred doar că-ți place viața mult și vrei s-o trăiești la maxim cât mai poți că dupaia… Ai un suflet bun, de asta să fii sigur!
Iar acum… Al meu Dae.. Dacă nu erai tu, eu eram acum o drogată tăiată pe mâini. Îți datorez atâtea... Ești modelul meu în viață. Felul în care încă mai poți zâmbi după tot ce s=a întâmplat, îmi dă putere să nu mă dau bătută și să țin capul sus. Te voi urma indiferent de ce se va întâmpla. Ești salvatorul meu. Sper să fii fericit pentru că meriți asta din plin!

Cam atât am avut de zis… let’s all think deep in our hearts, what these boys mean for us… it’s hard to explain isn’t it? Hahaha.. just keep going!
Hope to see you again, at the 8th anniversary, as 5, as a band, as BIGBANG! Proud to be a V.I.P!
~~~~~Annyeonghasaeyo, we’re BIG~~~BANG! ~~~~~~


Andreea Pistol aka DoraeDae


Citat :
În urmă cu cinci ani , nu aveam habar de Coreea de Sud , de kpop sau de orice altceva ce are legătură cu această ţară. Asta până când una din prietenele mele cele mai bune mi-a dat un videoclip cu o melodie a trupei Big Bang (Last Farewall). De atunci a început iubirea mea pentru această trupă.
Recunosc, la început mi s-au părut un pic ciudaţi , cuvintele erau mai diferite faţă de cele japoneze ,pe atunci eu ascultam mai mult muzică de la anime-uri, însă ritmul mi s-a părut bestial şi m-a făcut să mă îndragostesc instantaneu de acest curent muzical. Au urmat apoi cateva zile în care numai acea melodie o ascultam , până ce m-am hotărât să caut şi alte melodii de la ei. Totul era nou pentru mine iar cu fiecare melodie ascultată,cu fiecare emisiune urmărită m-au făcut să mă îndrăgostesc tot mai mult de ei.

Îi admir şi îi respect foarte mult pe membrii trupei ,deoarece deşi au trecut prin multe necazuri de-a lungul anilor , au ştiut să treacă peste toate obstacolele ce le ieşeau în cale.
Părerea mea este că a te considera cu adevărat fan nu înseamnă neapărat că trebuie să deţii “n” albume sau alte lucruri ce reprezintă respectiva trupă sau că eşti de foarte mulţi ani fan. Te consideri cu adevărat fan doar atunci când te dedici cu totul acelei trupe şi îi iubeşti din tot sufletul , acceptându-le până şi defectele.


Ioana Andrei aka Dumi


Citat :
      ”Ce înseamnă să fii fan?”- o întrebare dificilă. Într-adevăr, ca să răspundem sincer la această întrebare, trebuie să cugetăm mult asupra ei.

Muzica este cea care ne unește pe toți, este o artă care ne unge pe suflet.
Pentru unii, poate părea o prostie, o joacă de copii, dar această artă presupune multă muncă și talent din partea artiștilor, dar și apreciere și recunoștință din partea fanilor. Artiștii nu pot evolua fără fani care să le fie alături, iar fanii nu pot rezista fără muzică. Și zic asta, pentru că eu, fără muzică, sunt ca un pește pe uscat.

Ce mă îndreptățeste pe mine să fiu fan ? Sincer, nu prea multe.
Indiferent că am descoperit kpop-ul de foarte mult timp sau nu, asta nu mă face ”mai fan”.  Ca fan, trebuie să te dedici într-o oarecare măsură trupei favorite. Și anume, consider că te poți numi fan adevărat atunci când te implici în proiecte dedicate artiștilor preferați, când faci tot ce poți să ajuți comunitatea de fani să se facă auzită până în Coreea de Sud (și aici mă refer la comunitatea noastră de fani, din România). Sunt foarte puțini fani (adevărați) români care sunt activi în această comunitate. De ce ? Pentru că un pic de activitate pe Facebook , în care scriem vrute și nevrute despre cutare artist, în care postăm poze și comentăm aiurea pe seama lor, nu ne face fani.

Mulți fugim când auzim de proiecte, concursuri, dar toți vrem un concert kpop  în România. Ne bucurăm când citim pe site-uri că nu știu ce trupă a aflat de România. Mie mi-e rușine când aflu că x trupă a aflat de România, pentru că știu că nu este meritul meu.  
Ca mulți alții, și eu mă implic în foarte puține proiecte și nici nu arăt un interes prea mare. De aceea, nu sunt chiar îndreptățită să mă numesc fan.
Achiziționarea albumelor și a altor articole, ne face ”mai fani”. Pentru că susținem artiștii și nu-i lăsăm cu impresia că muncesc pentru nimic.
Poate că pe unii dintre noi, situația financiară ne împiedică să cumpărăm albume. Dar atunci când există persoane care refuză să facă asta, din simplul motiv că albumele se pot descărca și fără să fie achiziționate, trebuie să recunoaștem,nu sunt fani. Sunt doar oameni care se bucură de muzică, fără să se gândească că trebuie să și dea ceva în schimb.
De asemenea, cred că pentru a te dedica trupei favorite, pentru a fi îndreptățit să te numești fan, ai nevoie și de pasiune pentru a face asta. Degeaba admiri un artist, dacă nu ai acea pasiune, cu ajutorul căreia să te implici în susținerea preferatului tău. Mie îmi lipsește această pasiune și de aceea mai am mult până mă voi putea numi cu adevărat fan.

Este mare păcat că în țara noastră este interesul atât de scăzut, dar trag speranță că peste ani, numărul fanilor kpop va crește, se vor maturiza și își vor deschide ochii, dându-și seama că nu putem cere un concert în România, atât timp cât nu există dedicare și atât timp cât nu vom trece la fapte.
Eu, în calitate de iubitor al muzicii coreene, al talentului și muncii lor, voi încerca atât cât pot eu, să transform voința în fapte.  Pentru celelalte lipsuri, îmi cer scuze ! Nu e vorba că nu vreau, ci că nu pot mai mult, oricât m-aș strădui...


Alexandra Bucur aka lex0andra

Citat :
Kpop-ul pentru mine este o lume in care ce din jur nu au acces, o lume pe care o iubesc si stiu ca  numai mie imi apartine. Nu descoperita de mult si totusi am impresia ca o stiu din totdeauna.
Desi tin aceasta lume numai pentru mine, am cunoscut multi oameni datorita acestui stil de muzica si realizez cat de bine e sa-ti poti impartasi parerea despre un artis, o trupa sau o melodie.
Apreciez foarte mult ceea ce fac artistii, faptul ca au o putere de munca cum rar gasesti.Sunt sigura ca in spatele unei reprezentatii, a unui concert sau a unui videoclip se ascund multe ore de munca, oboseala dar si o puternica vointa de a face totul cat mai bine.

Rezultatul muncii lor fiind pe masura asteptarilor.Cand incep sa cante o fac din inima reusind prin versurile lor sa te faca sa simti fericire, bucurie, melancolie. Fiecare cantec reuseste sa transmita cate un mesaj sau o lectie de viata.

Datorita lor am invatat ce inseamna cu adevarat prietenia, ca viata poate fi nedreapta uneori.
Acum stau si ma gandesc “Ce ar trebui sa fac eu ca sa le arat aprecierea mea pentru ei?; Ce ar trebui sa fac ca sa devin un fan adevarat?” Primul lucru care imi vine in minte este sa le cumpar albumele, sa merg la concertele lor, daca acest lucru ar fi posibil m-as gandi ca poate si eu am contribuit la de exemplu la micul dejun pe care-l mananca. Cum distanta dintre Romania si Coreea este foarte mare nu prea imi permit sa-i incurajez de la mai putin de 10 metri departare . Asa ca m-am gandit la altceva: un simplu click nu ma costa nimic pe mine dar pentru artisti poate conta foarte mult. Un premiu pe care il castiga ei datorita mie si celorlalti oameni care voteaza pentru ale arata cat de multe multumiri le transmitem noi lor pentru ceea ce fac pentru noi, poate valora mult.

Cel mai important lucru, dupa parerea mea este sa fii alaturi de artisti la bine si la rau. Cand ei rad si sunt fericiti sa fim si noi la fel, dar cand se intampla  un eveniment tragic in viata lor, sa-i sprijinimca o vorba buna oricine isi permite si poate avea un efect uimitor asupra lor.
In concluzie “Eu sunt fan?”-Poate...Dar unul care abia a inceput sa gandeasca ca unul, dar care mai are mult pana sa poata duce mana la inima si sa spuna”DA, SUNT UN FAN ADEVARAT!”  


Anca Husaru aka ankyBC
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://bigbangromania.forumotion.eu
Ekkat
Translator
Translator
avatar

Mesaje : 613
Puncte : 3185
Reputatie : 6
Data de inscriere : 02/09/2011
Varsta : 19
Localizare : London

MesajSubiect: Re: Letter from a VIP    Dum Oct 06, 2013 5:34 am

Waaa, me next *o*

Povestea mea V.I.P a început, foarte subtil ce-i drept, prin 2009 sau 2010 toamna. Eram o copilă și eram obsedată cu Japonia, în special anime-urile și aveam toate sound-track-urile într-un folder pe Youtube și le ascultam ca o disperată. În fine, prietena mea cea mai bună, îmi dă într-o zi un mesaj pe messenger care spune: „Uite, am găsit un video cu niște chinezoi de ăia care îți plac ție. Ia ascultă.” Deschid eu link-ul, alea alea, era prima mea melodie K-pop, „Haru Haru”. În fine, fiind obișnuită cu o muzică mai veselă, mai puternică ca sound (pentru că eram obsedată de j-pop și j-rock, însă doar melodiile de la anime-uri), nu mi-a plăcut. Păreau toți așa de „simpli și boring” (Aveam 11-12 ani, ce vreți de la mine?). Știind cum sună japoneza, mi-am dat seama că e o altă limbă. Am dat un search rapid pe Google, și am fost informată că sunt coreeni. Whoop. Și ce-i așa interesant la ei? În fine, pe atunci prietenei mele îi plăceau foarte mult. M-a rugat chiar să îmi pun „Haru Haru” pe telefon și o ascultam cu ea prin pauze, numai pentru că îi plăcea ei. După un timp, s-a plictisit de melodie și nu am mai auzit de ea.

Până în iunie 2011, când eram pe deviantart (pentru că speram să devin mai bună la desen și îmi plăcea să mă uit la fan-art-uri pe acolo) și una dintre fetele cu care eram prietenă acolo, a scris un post despre Big Bang și cât de mult îi iubește și chestii de genul ăsta. Curioasă, mi-am amintit de videoclipul pe care îl urmărisem cu mult timp înainte și am hotărât să îi acord o a doua șansă. Mă mai calmasem cu anime-urile, eram mai mult cu pop-ul american la timpul ăla, mai ales Bruno Mars, Rihanna și tot ce mai apărea nou. Însă de data asta, mi-a plăcut melodia. Cu cât o ascultam mai mult și înțelegeam versurile (cu ajutorul subtitrărilor), cu atât îmi plăcea mai mult. În timpul ăsta, am început să învăț membrii. Taeyang mi se părea cel mai ușor de recunoscut, din cauza părului. Mă descurcam și cu T.O.P, pentru că mă gândeam că el e cel mai masculin din trupă. Pe Daesung îl cunoșteam după ochi, pentru că erau atât de mici și îi ziceam „urâțelul” (nu mă omorâți). Am avut probleme cu Seungri și GD foarte mult la început (shame on me). Mi se păreau că-s gemeni. În fine, cu timpul am reușit să îi disting, cu toate că mai aveam probleme în pozele în care aveau părul negru amândoi (pentru că i-am învățat uitându-mă la poze cu ei). Mai aveam probleme cu pronunția numelor, mai ales la Daesung și Seungri, pentru că le citeam exact așa cum sunt scrise. Urmărind mai multe videoclipuri, cel mai mult ieșea în evidență GD. A început să-mi placă atât de mult de el, încât salvam orice poză pe care o găseam, inclusiv fancam-uri, edit-uri etc. (Drept urmare am un folder pe calculatorul de acasă cu 3500 de poze cu GD).

Am început să citesc știri, sursa mea principală era bigbangupdates și câteodată allkpop (pentru că odată ce am început să îi învăț pe Big Bang, au început să îmi apară în recomandări pe Youtube și alte trupe K-pop, de care mi-au plăcut, însă niciodată la fel de mult ca Big Bang). În fine, am ajuns odată să citesc știrea despre accidentul lui Daesung și eram distrusă. Văzusem clipuri cu el, și părea atât de vesel și o persoană atât de dulce că mi se rupea inima în mii de bucățele. Asta era pe la începutul lunii iulie, deci încă eram o fană nouă, și mi-era frică. Mă gândeam: „Acum v-am descoperit și eu și să nu dea Domnul să vă despărțiți din cauza accidentului că am să plâng”. Hop-țop, vine luna august și apare scandalul lui GD. Îmi venea să plâng, însă nu știu dacă era de nervi că s-a făcut așa mare tam-tam pentru atâta tot, în timp ce cântăreții americani fac mult mai rău (nu este nevoie să spun la ce mă refer, înțelegeți voi) sau de tristețe că GD ieșea din schemă pentru un timp, tocmai când începusem și eu să îl știu mai bine și să mă pot considera fan, pentru că învățam și mă consideram mai apropiată de ei în fiecare zi. Aveam momente când mă „îmbărbătam” singură și îmi spuneam: ”O să fie bine, VIP-urile care și-au pierdut respectul față de GD din atâta tot nu sunt VIP-uri adevărate.”

Și așa timpul a trecut. Am început să-i îndrăgesc foarte mult. Am văzut multe emisiuni, videoclipuri, m-am uitat la unele show-uri live și am încercat să fiu cât mai aproape posibil de ei. Țin minte că în noiembrie 2011, când au câștigat la MTV EMA Worldwide Act, voiam atât de mult să îi văd pe scenă că am încercat să stau trează să îi văd la TV, însă am adormit la mijloc și când m-am trezit m-am simțit atât de rău că nu i-am putut vedea.

În 2012, am ajuns să fiu blocată pe twitter pentru câteva ore, pentru că am scris atât de multe mesaje cu hashtag-urile #Happy25thGDay și #HAPPYGDAY de ziua lui Ji. Eram pur și simplu atât de fericită, așa că nu conta ce trebuie să fac ca să mă vadă, chiar dacă era numai un simplu mesaj în care îi uram „La mulți ani”. Nu trebuie să menționez faptul că am fost înnebunită după întreg albumul „One of a Kind” timp de vreo lună și nu mă puteam sătura de el.

Bineînțeles că atunci a apărut și scandalul lui Seungri, care după mine nu era scandal. Adică, lăsa-ți omul să facă ce vrea, e major, arată bine, ce naiba?! Nu mi-am schimbat părerea despre Panda din cauza unui scandal care nici nu trebuie denumit astfel. Ba dimpotrivă, cred că am început să îl văd mai mult ca un adult de atunci.

Când a apărut „Alive” la începutul lui 2013, credeam că am ajuns în paradis. Melodia „Blue” îmi amintea atât de mult de „Haru Haru”, care este acum melodia mea de suflet, pentru că era atât de tristă și mă emoționa atât de tare. Când a apărut „Fantastic Baby”, deja eram gen „Mother of God, ce sexy s-a făcut Daesung! Unde e „urâțelul” care l-am văzut când abia devenisem fană?” În același timp mă deranja faptul că după atâta timp, GD era încă întrebat de vechiul scandal și voiam să le dau în cap netizenilor. Însă eram fericită că după atâta timp, am prins și eu lansarea unui album Big Bang.

Timpul a trecut atât de repede, și uite-ne în august 2013 când a apărut „Coup d'Etat” și ”Let's Talk About Love”,iar sentimentele mele față de G-Dragon și față de trupă nu s-au schimbat deloc. Încă sunt o fană nebună care are cântecele lor pe repeat. Încă salvez poze cu ei într-o mică-mare colecție. Încă fredonez cântecele lor. Nu spun și nu voi spune că nu au greșit niciodată. Da, GD a greșit. Da, Daesung a greșit. Da, Seungri a greșit. Fiecare dintre ei au făcut lucruri de care nu sunt mândri.

Eu cred că să fii VIP nu înseamnă să îi urmărești orbește și să spui că „Oppa nu a vrut, oppa nu a greșit” etc. Să fii VIP înseamnă să recunoști că au greșit, să recunoști că sunt oameni și că nu sunt perfecți și totuși, să îi iubești necondiționat. Să fii VIP înseamnă să nu poți să te gândești ce ai fi făcut dacă nu i-ai fi întâlnit, dacă ai fi renunțat sau dacă nu ar fi existat. Să fii VIP înseamnă să fii om, exact ca și ei, și cu toate că nu vorbești coreeană, să te înțelegi cu ei printr-o limbă care nu depinde de naționalitate, sex, religie sau orice altceva, iar aceasta e muzica. Ceea ce mă leagă de Big Bang cel mai mult este muzica. Am devenit VIP deoarece mi-a plăcut muzica și a „vorbit” cu mine, cu toate că nu vorbeam coreeană. Am plâns, am râs, am dansat, am cântat și am învățat foarte multe de la această trupă, și de aceea sunt VIP, și voi fi mereu VIP în inimă, chiar dacă într-o zi fiecare va merge pe drumul lui.

Kwon Jiyong, Choi Seunghyun, Kang Daesung, Dong Youngbae și Lee Seunghyun mi-au fost aproape prin versurile lor, chiar și atunci când eram stresată, supărată sau nervoasă, și pentru asta vreau să le mulțumesc în singurul mod în care pot: fiind VIP.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Letter from a VIP
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Big Bang Romania :: For The World-
Mergi direct la: